PREMIERA: CETATEA LUI BAIAZID si ultimul CARAVANSERAI din Banat, Vrsac si Lacurile de la Bela Crkva

Plecare din Timişoara duminica dimineata la ora 7.00 de la Casa Adam Muller Guttenbrun (Timișoara) pe traseul: Timișoara - Moravița - Vârșeț- Biserica Albă- Banatska Palanka – Timisoara.

La Vrset vom face o pauza pentru a savura o cafea turceasca si/ sau pentru a vizita biserica romaneasca din Vrset.

Cula din Vârşeţ se poate zări încă de pe meleagurile noastre. Ea se înalţă pe Dealul Vârşeţului. Cula este o rămăşiţă a unei fortificaţii zidite, cel mai probabil de la jumătatea secolului al XIV-lea. Este cel mai cunoscut simbol al Vârşeţului. Este declarat Monument Cultural de importanţă majoră în Serbia.   Prima menţiune a castelului este din 1323 ca cetate regală.

In  scurta plimbare in centrul orasului Vrsac, putem admira frumoasa cladire cu acoperis de smarald al PALATULUI EPARHIEI DE BANAT construita intre anii 1757 – 1763.

Proiectul a fost realizat în stil de baroc. În interiorul palatului este amplasată capela închinată Soborului Sf. Arhanghel Mihail și Gavril. În capelă se găsește icoana făcătoare de minuni Preasfintei Născătoare de Dumnezeu numită de Vinča – Bezdin.

In oras mai putem admira admira Primaria neogotica, cladirea Magistratului, Farmacia de pe trepte, Muzeul orasului si catredrala Sfântul Gerhard.

Urmatoarea oprire va fi pe malul Dunarii la gura canalului Dunare- Tisa – Dunare. Aici ne urcam pe feribot pentru a traversa Dunarea pe malul celalalt unde se inalta in toata splendoarea sa Cetatea ridicata de Baiazid al II- lea.

Fortăreața este situată la curbura Dunării, chiar vizavi de gurile de vărsare ale râurilor Caraș și Nera, la kilometrul 1.075 al Dunării. Pe malul drept al Dunării, la vest de cetate, sunt niște zone mlăștinoase joase (69 m) și insulele Čibuklija și Ostrovo.

Originile fortaretei coboara in istorie pana in vremea celtilor.

A mai fost mentionat in vremea lui Traian si Mausoleul roman ce a fost descoperit in curtea interioara a cetatii, mausoleu inchinat marelui zeu roman Jupiter.

Pentru a proteja malul drept al Dunării sultanul otoman Baiazid al II-lea (1480-1512) a refacut și întărit cetatea existentă pentru a face față atacurilor cu arme de foc. Construită în 1483, Cetatea Ram este una dintre cele mai vechi fortificații pentru artilerie din Serbia. Ea a fost construită, de asemenea, cu scopul de a întări apărarea granițelor de nord-vest ale imperiului în fața incursiunilor maghiare din nord.

În războiul dus împotriva Moldovei, în timpul lui Ștefan cel Mare, Baiazid al II- lea a ocupat Chilia și Cetatea Albă (1484).

Potrivit legendei, în timp ce sultanul inspecta trupele otomane, s-a oprit să se odihnească pe un mic deal, de unde avea o priveliște excelentă asupra Dunării și a teritoriilor maghiare aflate dincolo de fluviu. El a adormit pe ihram (covor) și s-a simțit întinerit atunci când s-a trezit, așa că a ordonat construirea cetății chiar în acel loc. Așa se explică numele turcesc al fortăreței, Cetatea Ihram. Fortăreața a fost special construită pentru unitățile otomane de elită și pentru artileria grea. În afară de apărarea teritoriului otoman în fața incursiunilor maghiare, ea a avut rolul de a supraveghea traficul fluvial și a fost punct de plecare în incursiunile militare turcești în teritoriile aflate la nord de Dunăre, inclusiv a expediției de cucerire din 1521.

Otomanii nu au demolat mausoleul roman, ci au construit fortăreața în jurul lui. Sultanul Baiazid al II-lea a construit cetatea actuală sub forma unui pentagon regulat cu lungimea de 34 m și lățimea de 26 m, fiind proiectată pentru a rezista tunurilor de asalt. Cetatea avea 5 turnuri cu patru niveluri (trei etaje și parter), trei pe zidurile de est și două pe zidurile de vest. Patru turnuri se află la colțurile cetății, în timp ce al cincilea se află deasupra intrării. Fortul este înconjurat de un șanț jos și larg. Intrarea în cetate se face pe sub un turn de pază (donžon), situat în partea de sud-vest a fortului. În cetate sunt păstrate șeminee din zidărie, rar întâlnite în clădirile medievale din această regiune. În același timp cu cetatea a fost construit un CARAVANSERAI în vecinătatea sa. Acesta avea 24 de camere, fiecare cu un șemineu propriu, pentru călători și caravanele comerciale. În jurul caravanseraiului s-a constituit mai apoi satul Ram. În anul 1839 a fost construită în acest loc o biserică ortodoxă sârbă, care a înglobat fostul caravanserai drept curte a bisericii. Este singurul caravanserai care s-a păstrat în Serbia și una dintre cele mai bine conservate astfel de facilități din Balcani.

Cetatea Ram este menționată în romanul Omul de aur (1872) al scriitorului maghiar Jókai  Mór, unde este descrisă astfel: „ dincolo de insula Ostrova, pe un dâmb, se înalță ruinele cetății Rama. Peste tot, numai pietre funerare.”

Dupa vizita la Cetate urcam iar pe feribot si ne oprim la Stara Palanca unde avem ocazia de a incerca gustul pestelui de Dunare preparat dupa retetele sarbesti.

Siesta o vom avea pe plajele Lacului Principal din Bela Crkva, Glavno Jezero.

Frumosul orășel Biserica Albă (Bela Crkva) se află la numai 35 de kilometri la Sud de Vârșeț, chiar la frontiera cu România, al cărei teritoriu o înconjoară din trei părți. Râurile Nera și Caraș, câteva lacuri mai mici și Canalul Dunăre-Tisa-Dunăre sunt cursurile de apă pe care le întâlnim la Biserica Alba. Dotarită abundenței de apă din împrejurime, unii o numesc și Veneția Voivodineană.

Lacurile au luat nastere cu ocazia sondarii pietrisului, astfel ca apa din lac a primit o culoare verde, iar plajele sant cu pietris si nisip.

Lacul principal are 4 plaje si cateva terase pe maluri, fiind inconjurat de o alee betonata pe care se pot plimba cei care nu sunt atrasi de undele verzi ale lacului. Aici vom avea timp liber pentru plaja, baie si relaxare la terase.

Nu uitati costumele de baie acasa !

Plecare spre Timisoara, sosire seara tarziu.